Povești scrise simplu, sincer, pentru voi
Un exemplu clar? Mașina mea albă. Elegantă, muncită, o bucurie s-o conduc. O admiram de parcă era o operă de artă. Și, în fundal, vocea mamei: „Nu-ți lega inima de lucruri.”
Te întreb azi: Ce poveste din inima ta așteaptă să fie spusă? Ce lecție prețioasă e acolo și abia așteaptă să ajungă la publicul tău?
Apariția pe coperta digitală a revistei Psychologies, este unul dintre aceste evenimente speciale și dragi sufletului meu.
A fost odată o fetiță care, în fiecare an, de ziua ei, își punea o dorință. Dar nu îndrăznea niciodată să ceară ceva concret.
Ca orice Tată bun, Dumnezeu nu mă lasă să mă pierd pe drum. Îmi pune limitele pe care eu nu am știut să mi le pun. Îmi ia povara din mâini atunci când eu nu vreau să o las.
Dumnezeu nu cere mult – doar sinceritatea noastră, disponibilitatea de a fi acolo.
„Mamă, când tu nu vei mai fi, ce voi face eu? Cum voi continua fără tine?” Genoveva simți cum cuvintele fetiței îi străpung sufletul ca o săgeată.
Aerul rece al serii de Ajun mușca din obraji, dar biserica încă vibra de căldura colindelor cântate cu suflet de corul copiilor.
Începem o perioadă de conectare cu familia, cu noi înșine și cu adevăratul motiv al sărbătorii – Isus Hristos
O poveste cu răsfăț, amintiri și un strop de praf de stele.
